Geografia de ieri și vremea de mâine

Încă din anul 1901, când Simion Mehedinți elabora primele manuale de geografie din România, cunoașterea geografică punea accentul pe recunoașterea și înțelegerea fenomenelor și a realităților înconjurătoare și nu pe memorarea mecanică a unor noțiuni și concepte. Marele savant îi îndemna, încă de atunci, pe cei care îl vor urma pe calea transmiterii cunoașterii geografice, să nu transforme știința descrierii Pământului într-o nesfârșită înșiruire de date și denumiri. „Reținerea faptelor trebuie să fie întemeiată pe raționament și nu pe o memorie mecanică. Menirea geografiei nu poate fi împlinită decât întemeind memorizarea faptelor pe stabilirea legăturilor cauzale dintre ele”, scria Mehedinți în perioada în care elabora Geografia celor cinci continente, Geografia fizică, Geografia economică, Pământul sau România, primele manuale școlare moderne pentru învățământul primar și secundar românesc. Și tot de atunci, geografia și-a păstrat cele două direcții de cercetare: geografia fizică și geografia umană (cu cele două subramuri: populația și așezările, respectiv geografia economică).

Răspunde geografia clasică, perpetuată, iată, până în zilele noastre, provocărilor lumii moderne, în contextul în care geografia contemporană vizează domenii deosebit de complexe, inter- și transdisciplinare, care necesită cunoștințe științifice integrate? Schimbările climatice, procesele de deșertificare și despădurire, diminuarea biodiversității, poluarea, managementul deșeurilor, dezvoltarea și organizarea teritorială, protecția apelor oceanice și continentale, fenomenele climatice extreme necesită o înțelegere mult mai precisă a detaliilor și o integrare a lor într-un model de gândire global, bazat pe principii și legi de tip cauzal. Încălzirea globală, de exemplu, este legată, desigur, de creșterea temperaturii medii pe Terra ca urmare a activităților umane din ultimul secol, dar efectele acestui fenomen prezintă ramificații în direcții nebănuite, dintre cele mai curioase, putând afecta comunități, regiuni și chiar stabilitatea unor state ale lumii. Mai este suficientă, pentru un elev de clasa a V-a, simpla cunoaștere a elementelor și fenomenelor meteorologice, din clasica „geografie fizică generală”? Sau este nevoie ca geografia contemporană să-și adapteze discursul și metodica la realitățile actuale?

Astăzi, mai mult decât la începutul veacului trecut, gândurile lui Simion Mehedinți trebuie aplicate cunoașterii științifice în general și învățării geografiei în mod special. Vor reuși profesorii, pornind de la rigorile programei școlare și având la dispoziție noile manuale pentru clasa a V-a, să pună în practică îndemnurile „părintelui geografiei românești”? Vor reuși să pregătească, prin geografie, copiii pentru viața de mâine? Vor reuși profesorii și autorii de manuale să schimbe discursul elevului român de la „vai, cât am de tocit pentru mâine la geogra” la… „aha, mâine s-a anunțat cod portocaliu de caniculă, deci trebuie să mă îmbrac în haine lejere, să-mi iau la mine o șapcă sau o pălărie și o sticlă cu apă”? Vom vedea din toamnă!

 

Ionuț Popa

You may also like...