Paradigma dezvoltării personale

În nota de prezentare a noii programe de limba și literatura română pentru gimnaziu, revine în mod repetat ideea de dezvoltare personală a elevului: de exemplu, idealul educațional presupune, printre altele, ca elevii să-și asume „un sistem de valori necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală”, în timp ce anumite competențe-cheie, cum ar fi sensibilizare și exprimare culturală, ca să luăm un alt exemplu, vizează „înțelegerea rolului identității culturale și lingvistice pentru dezvoltarea personală armonioasă, adecvată contextului social”. O sintagmă surprinzătoare pentru o programă școlară? Poate că da, în orice caz una de mare noutate. Dar ce înseamnă, de fapt, dezvoltare personală? Să vedem ce spun didacticienii.

Florentina Sâmihăian, în lucrarea sa O didactică a limbii și literaturii române. Provocări actuale pentru profesor și elev (Editura ART, 2014), prezintă dezvoltarea personală în termenii unei paradigme, enumerând-o alături de altele ca paradigma literar-gramaticală, paradigma comunicativă sau paradigma comunicativ-utilitară, și o definește astfel:

„În primele decade ale secolului al XX-lea, are loc o reformă pedagogică, bazată pe ideea că perspectiva celor care concep ţintele educaţionale trebuie să plece de la cel care învaţă, şi nu de la un set de cunoştinţe care trebuie învăţate. Cu alte cuvinte, dezvoltarea personală a elevului devine centrul preocupărilor. Potenţialul de învăţare al elevului stă la baza întregului proces educativ. Învăţarea este înţeleasă în primul rând ca explorare, şi nu ca transmitere de cunoştinţe. Învăţarea limbajului nu înseamnă doar cum să foloseşti limbajul, ci şi cum să-l utilizezi în scopul dezvoltării personale. A învăţa limba maternă înseamnă să le oferi elevilor ocazii de a folosi limbajul şi de a-şi dezvolta competenţele de comunicare pentru a înţelege mai bine lumea în care trăiesc şi pentru a se înţelege în profunzime pe ei înşişi. Profesorii îi ajută pe elevi în procesele individuale de dezvoltare, iar folosirea limbajului creativ şi experimental este stimulată. În învăţământul secundar, predarea literaturii este menită să-l ajute pe elev să-şi construiască propria identitate şi un sistem propriu de valori.”

Într-o paradigmă așa de generoasă, ne-ar plăcea și nouă să fim din nou elevi, nu? Dar nici de partea cealaltă a catedrei nu e rău ?.

 

Sorana Z. Dumitru

You may also like...